Eu.

Da, sunt un copil. Da, imi place sa ma port ca un copil. Nu, nu gandesc ca un copil. Da, gandesc ca un om matur. Da, imi place sa cred ca exista si ceva bun pe lumea asta. Se numeste iubire.

Da, sunt nesuferita cateodata. Artagoasa, suparacioasa, uracioasa, ofticoasa. Da, ma supar uneori prea repede. Nu, nu tin la suparare. Nu, nu imi place sa ma cert. Chiar urasc sa fac chestia asta si evit sa intru in conflicte. Nu, nu imi place sa ii fac pe altii sa se simta prost. Nu ma razbun, nu fac lucruri rele, nu ma avant cu capul inainte fara sa gandesc lucrurile de 15 ori inainte sa le fac. Poate gandesc chiar prea mult unele lucruri.

Da, pun mult suflet in tot ce fac. Da, ma atasez repede si iremediabil de persoane, lucruri, melodii, situatii, stari. Iubesc sa iubesc. Urasc sa fiu suparata. Daca ma supar, mereu imi trece repede.

Ma topesc atunci cand faci ceva dragut. Ma topesc atunci cand ma surprinzi. Ma topesc atunci cand am pe langa mine persoana pe care o iubesc. Nu ma pot controla. Devin un copil care nu cunoaste cuvantul "limita". Imi pierd mintile si le recuperez cu greu.

Stiu. Nu sunt perfecta. Nimeni nu-i perfect. Sper doar ca imperfectiunea mea sa fie ceva ce altii sa iubeasca si sa aprecieze in mine.

Nu am de gand sa ma schimb pentru nimeni. O sa raman mereu asa cum sunt, cu bune si rele, si am sa fiu mereu aici pentru cei care au nevoie de mine. Mereu.

Don't worry, be happy! :)

E usor sa uiti ca ai persoane care te sustin si iti sunt alaturi atunci cand ai momente grele. De ce? Pentru ca atunci ai impresia ca toti sunt impotriva ta. Ca nimeni nu vrea sa fii fericit si ca toti se gandesc numai la fericirea lor.

Stiu, e usor sa cazi prada dezamagirii, tristetii, supararii. Dar daca ai realiza ca ai persoane care tin la tine si care sunt acolo pentru tine cand ai nevoie, ti-ai da seama ca, desi e usor sa te lasi influentat de starea de moment, e si mai usor sa te gandesti la cei care-ti sunt prieteni atunci cand ai o stare proasta. Te ajuta sa-ti dai seama ca lucrurile nu sunt asa de negre precum par, ca luminita de la capatul tunelului nu e asa de indepartata si de mica precum pare. Trebuie doar sa-ti deschizi ochii si sa crezi in tine.

In loc sa asculti melodii triste, care te fac sa cazi mai profund in starea proasta pe care o ai, asculta ceva vesel. Ceva care sa aiba legatura puternica cu ceva important care te-a facut fericit. O sa te ajute mult.

Nu spun sa nu te descarci emotional. Toti avem nevoie de asta cateodata. Dar incearca sa nu mai acumulezi tot raul in tine. Refuza-l atunci cand se iveste, fa haz de necaz, goneste-l cu starea ta de bine. Nimic nu te va mai putea atinge.

Viata e prea scurta sa fim tristi, suparati, confuzi, melancolici. Hai sa ne bucuram de ea!

Iubeste mainile si ochii...

Mereu am zis ca familia va fi mereu inaintea prietenilor, si prietenii inaintea iubitului. Dar azi mi-am dat seama de ceva. Pentru mine conteaza cel mai mult iubirea. Si nu ma refer la iubirea fata de iubit si atat. Iubirea fata de prieteni, parinti, pana si fata de animalutele de casa. Toate chestiile astea ma caracterizeaza.Imi iubesc familia, prietenii, motanul, cateii, animalutele de plus, cartile si tot ce ma inconjoara. Iubesc. Iubesc sa iubesc. Multi spun ca nu au nevoie de iubire. Dar ce stiu ei? Iubirea ne ajuta sa mergem mai departe, sa avansam, sa trecem peste rele si peste bune. Ce importanta au milioanele din cont, bijuteriile de la gat, vilele, piscinele, etc? Niciuna. Conteaza cine ne e alaturi cand ne e bine si cand ne e rau. Cine rade cu noi cand suntem fericiti si cine plange cu noi atunci cand ne e greu. Desi nu sunt in cel mai fericit moment al meu, pot spune cu mana pe inima ca iubesc persoanele care ma inconjoara. Acei cativa care ma sustin mereu, care ma suporta atunci cand sunt nesuferita, artagoasa si cand ma enervez din orice. Aceia care rad cu mine, plang cu mine, sufera cu mine. Aceia sunt cei pe care ii voi tine mereu langa mine. Nu stiu daca ii merit, daca i-am meritat sau daca i-am meritat vreodata. Stiu doar ca ii iubesc si ca le multumesc, fiindca fara ei nu as fi putut ajunge unde si cum sunt acum. Multumesc.

New year

Am inceput un an nou. Mi-am primit si zapada pe care mi-o doream, si asta inca de anul trecut, deci am intrat bine in 2011.

M-am hotarat. Anul asta imi stabilesc niste scopuri. Vreau sa fac ceva concret. O sa fiu fericita si nu o sa ma mai arunc cu capul inainte. O sa gandesc de 2 ori inainte sa fac ceva la care inainte nu ma gandeam, sau nu o sa ma gandesc deloc la ce ma gandeam de 15 ori inainte. O sa am mai multa incredere in mine si o sa fiu mai sigura pe fortele proprii. O sa strang bani sa-mi iau ce-mi doresc. O sa muncesc la vara, dar o sa recuperez si cu cititul.

O sa fac totusi si ce n-am mai facut de ceva timp. O sa ies in oras. Des. Pe cat de des posibil. O sa fiu si plecata din oras. O sa imi fac de cap vara asta.

Anul asta e anul meu. Vreau sa fac tot ce nu am facut pana acum.

O sa-l gasesc pe acel "cineva" pe care sa ma pot baza la nevoie. N-o sa-mi mai fie frica sa mai zic lucrurilor pe nume si o sa spun in fata tot ce am de zis. To hell with diplomacy!

A, da, si mai vreau ceva. Anul asta vreau sa vad rasaritul la mare. Singura, cu cineva, asta inca nu stiu. Dar stiu ca anul asta vad rasaritul la mare. Punct.

Simple Day

Azi e o zi frumoasa. Soarele zambeste delicat la noi printre norii care apar razlet pe cer si ne inveseleste ziua si ne incalzeste inima. Imi provoaca un chef de citit. Sa stau pe o banca in I.O.R. si sa citesc. Sau sa ma plimb pe malul lacului si sa ascult melodiile mele de suflet.
E o zi frumoasa de stat pe afara. Chiar daca e frigulet, razele de speranta si de fericire care ne apar in suflet ne incalzesc si ne fac sa uitam de coltii pe care si-i arata frigul in fata noastra.
Ziua asta ma face fericita.

Si totusi...

Vreau zapada !

E greu.

Sunt momente cand simti ca te urasti. Cand simti ca nimic in jurul tau nu este asa cum ar trebui sa fie. Cand starile pe care le ai sunt naspa si urate. Cand crezi ca toti cei din jurul tau sunt impotriva ta. Nu intelegi ce se intampla si ai nevoie de explicatii, pentru ca situatiile in sine te doboara si nu stii cum sa reactionezi. Sunt aiurea momentele astea. Te dezorienteaza, te intristeaza si te fac sa iti aduci aminte de toate greselile pe care le-ai facut si de toate lucrurile urate care ti s-au intamplat...
Dar tot din cauza momentelor astora putem aprecia un moment bun, o clipa frumoasa. Datorita lor simtim adevarata fericire. Ele ne ajuta sa ne dam seama cat de importanti sunt unii oameni pentru noi. Cat de importanta poate fi o prietenie si cat de mult poate insemna un prieten. Lucrurile mici conteaza.
Si totusi... Tot lucrurile mici sunt cele care ne fac sa suferim cel mai mult. O vorba spusa aiurea, un gest, o miscare, o privire... Totul conteaza si totul ne poate afecta... De obicei, lucrurile mici dor cel mai tare, tocmai pentru ca sunt considerate mici si neimportante...
De ce trebuie Ei sa fie asa de nepasatori? De ce trebuie sa faca Ei totul numai ca sa ne doara pe noi? De ce suntem noi alea blege care inghitim mereu tot pur si simplu pentru ca... suntem noi?

De ce?

De ce nu pot lucrurile sa fie simple? De ce trebuie sa fie mereu totul complicat si fara nicio finalizare concreta? De ce mereu dintr-o situatie aiurea intram in alta, exact cand credeam ca am rezolvat-o pe prima? De ce trebuie sa fim mereu "us against the world!"? De ce nu putem noi sa fim simplii? De ce nu ne putem citi gandurile? De ce facem lucruri pe care ceilalti nu le inteleg si care ii lasa in nestiinta si in totala confuzie? De ce facem lucruri care sa ii raneasca pe ceilalti? De ce facem lucruri care sa ne raneasca pe noi? De ce trebuie sa fie mereu "da" sau "nu"? De ce nu exista nuante de gri atunci cand exista intrebari grele? De ce nu exista raspunsuri la cele mai grele intrebari? De ce trebuie mereu sa ne apese cate ceva? De ce trebuie mereu sa gandim atunci cand facem ceva? De ce nu gandim destul atunci cand facem ceva? De ce nu reusim niciodata in ce ne-am propus? De ce stim mereu ca putem fi mai buni? De ce nu suntem destul de buni? De ce cei din jur nu ne vad destul de buni? De ce cei din jur ne vad prea buni? De ce refuzam sa vedem adevarul? De ce refuzam sa vedem partea rea? De ce refuzam sa vedem partea buna? De ce trebuie ca totul sa fie atat de al naibii de greu? De ce trebuie sa fim mereu pusi la incercare? De ce nu putem pur si simplu sa fim lasati in pace? De ce nu putem disparea pe o insula pustie atunci cand simtim nevoia? De ce mereu lucrurile bune ni se intampla atunci cand nu suntem in stare sa le luam ca atare? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva in noi? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva la cel de langa noi? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva in jurul nostru? De ce nu putem opri timpul in loc? De ce nu putem fi ceea ce ne-am dorit? De ce niciodata nu putem fi multumiti de noi? De ce mereu vrem sa schimbam ceva la noi? De ce nu putem sa fim noi si atat? De ce nu putem fi constanti? De ce ne schimbam parerile de la o zi la alta, de la o ora la alta, de la un minut la altul? De ce ne plac aceleasi lucruri? De ce nu ne plac aceleasi lucruri? De ce vrem mereu sa fim primii? De ce nu vrem niciodata sa fim ultimii?

De ce nu putem fi vesnic inocenti? De ce nu putem fi vesnic fericiti? De ce sentimentele si relatiile complica mereu totul? De ce ele sunt singurele care ne fac viata frumoasa? De ce nu putem gasi fericirea absoluta in altceva?

De ce?...