Simple Day

Azi e o zi frumoasa. Soarele zambeste delicat la noi printre norii care apar razlet pe cer si ne inveseleste ziua si ne incalzeste inima. Imi provoaca un chef de citit. Sa stau pe o banca in I.O.R. si sa citesc. Sau sa ma plimb pe malul lacului si sa ascult melodiile mele de suflet.
E o zi frumoasa de stat pe afara. Chiar daca e frigulet, razele de speranta si de fericire care ne apar in suflet ne incalzesc si ne fac sa uitam de coltii pe care si-i arata frigul in fata noastra.
Ziua asta ma face fericita.

Si totusi...

Vreau zapada !

E greu.

Sunt momente cand simti ca te urasti. Cand simti ca nimic in jurul tau nu este asa cum ar trebui sa fie. Cand starile pe care le ai sunt naspa si urate. Cand crezi ca toti cei din jurul tau sunt impotriva ta. Nu intelegi ce se intampla si ai nevoie de explicatii, pentru ca situatiile in sine te doboara si nu stii cum sa reactionezi. Sunt aiurea momentele astea. Te dezorienteaza, te intristeaza si te fac sa iti aduci aminte de toate greselile pe care le-ai facut si de toate lucrurile urate care ti s-au intamplat...
Dar tot din cauza momentelor astora putem aprecia un moment bun, o clipa frumoasa. Datorita lor simtim adevarata fericire. Ele ne ajuta sa ne dam seama cat de importanti sunt unii oameni pentru noi. Cat de importanta poate fi o prietenie si cat de mult poate insemna un prieten. Lucrurile mici conteaza.
Si totusi... Tot lucrurile mici sunt cele care ne fac sa suferim cel mai mult. O vorba spusa aiurea, un gest, o miscare, o privire... Totul conteaza si totul ne poate afecta... De obicei, lucrurile mici dor cel mai tare, tocmai pentru ca sunt considerate mici si neimportante...
De ce trebuie Ei sa fie asa de nepasatori? De ce trebuie sa faca Ei totul numai ca sa ne doara pe noi? De ce suntem noi alea blege care inghitim mereu tot pur si simplu pentru ca... suntem noi?

De ce?

De ce nu pot lucrurile sa fie simple? De ce trebuie sa fie mereu totul complicat si fara nicio finalizare concreta? De ce mereu dintr-o situatie aiurea intram in alta, exact cand credeam ca am rezolvat-o pe prima? De ce trebuie sa fim mereu "us against the world!"? De ce nu putem noi sa fim simplii? De ce nu ne putem citi gandurile? De ce facem lucruri pe care ceilalti nu le inteleg si care ii lasa in nestiinta si in totala confuzie? De ce facem lucruri care sa ii raneasca pe ceilalti? De ce facem lucruri care sa ne raneasca pe noi? De ce trebuie sa fie mereu "da" sau "nu"? De ce nu exista nuante de gri atunci cand exista intrebari grele? De ce nu exista raspunsuri la cele mai grele intrebari? De ce trebuie mereu sa ne apese cate ceva? De ce trebuie mereu sa gandim atunci cand facem ceva? De ce nu gandim destul atunci cand facem ceva? De ce nu reusim niciodata in ce ne-am propus? De ce stim mereu ca putem fi mai buni? De ce nu suntem destul de buni? De ce cei din jur nu ne vad destul de buni? De ce cei din jur ne vad prea buni? De ce refuzam sa vedem adevarul? De ce refuzam sa vedem partea rea? De ce refuzam sa vedem partea buna? De ce trebuie ca totul sa fie atat de al naibii de greu? De ce trebuie sa fim mereu pusi la incercare? De ce nu putem pur si simplu sa fim lasati in pace? De ce nu putem disparea pe o insula pustie atunci cand simtim nevoia? De ce mereu lucrurile bune ni se intampla atunci cand nu suntem in stare sa le luam ca atare? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva in noi? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva la cel de langa noi? De ce mereu trebuie sa se schimbe ceva in jurul nostru? De ce nu putem opri timpul in loc? De ce nu putem fi ceea ce ne-am dorit? De ce niciodata nu putem fi multumiti de noi? De ce mereu vrem sa schimbam ceva la noi? De ce nu putem sa fim noi si atat? De ce nu putem fi constanti? De ce ne schimbam parerile de la o zi la alta, de la o ora la alta, de la un minut la altul? De ce ne plac aceleasi lucruri? De ce nu ne plac aceleasi lucruri? De ce vrem mereu sa fim primii? De ce nu vrem niciodata sa fim ultimii?

De ce nu putem fi vesnic inocenti? De ce nu putem fi vesnic fericiti? De ce sentimentele si relatiile complica mereu totul? De ce ele sunt singurele care ne fac viata frumoasa? De ce nu putem gasi fericirea absoluta in altceva?

De ce?...

Vreau...

Am terminat "Enzo sau Arta de a pilota pe ploaie". Vreau sa mai citesc. Am intrat in priza. Trebuie sa-mi tin mintea ocupata si nu pot dormi. Ma mai apuc de o carte...

Nu vreau sa ma mai gandesc. Vreau un burete cu care sa pot sa sterg amintiri, ganduri, sentimente. Vreau sa merg mai departe fara niciun regret. Vreau sa incep un capitol nou.

Vreau sa plec. Vreau sa fiu singura printre straini. Vreau sa nu cunosc pe nimeni si sa nu ma cunoasca nimeni. Vreau sa o iau de la zero...