Da, sunt un copil. Da, imi place sa ma port ca un copil. Nu, nu gandesc ca un copil. Da, gandesc ca un om matur. Da, imi place sa cred ca exista si ceva bun pe lumea asta. Se numeste iubire.
Da, sunt nesuferita cateodata. Artagoasa, suparacioasa, uracioasa, ofticoasa. Da, ma supar uneori prea repede. Nu, nu tin la suparare. Nu, nu imi place sa ma cert. Chiar urasc sa fac chestia asta si evit sa intru in conflicte. Nu, nu imi place sa ii fac pe altii sa se simta prost. Nu ma razbun, nu fac lucruri rele, nu ma avant cu capul inainte fara sa gandesc lucrurile de 15 ori inainte sa le fac. Poate gandesc chiar prea mult unele lucruri.
Da, pun mult suflet in tot ce fac. Da, ma atasez repede si iremediabil de persoane, lucruri, melodii, situatii, stari. Iubesc sa iubesc. Urasc sa fiu suparata. Daca ma supar, mereu imi trece repede.
Ma topesc atunci cand faci ceva dragut. Ma topesc atunci cand ma surprinzi. Ma topesc atunci cand am pe langa mine persoana pe care o iubesc. Nu ma pot controla. Devin un copil care nu cunoaste cuvantul "limita". Imi pierd mintile si le recuperez cu greu.
Stiu. Nu sunt perfecta. Nimeni nu-i perfect. Sper doar ca imperfectiunea mea sa fie ceva ce altii sa iubeasca si sa aprecieze in mine.
Nu am de gand sa ma schimb pentru nimeni. O sa raman mereu asa cum sunt, cu bune si rele, si am sa fiu mereu aici pentru cei care au nevoie de mine. Mereu.
